Insemnare tarzie…

    Asisti cu neputinta la moartea celor dragi. Ajungi sa ai chiar o foarte mare rezistenta la trecerea lor in nefiinta. Un fel de acord tacit. Nu plangi, nu-ti smulgi parul din cap…Primesti vestile cu raceala, de parca nu ti s-ar intampla tie, de parca nu tu ai pierde pe cineva. Vrei doar sa se termine mai repede tot circul, toate tipetele, toate istericalele.
    Vrei doar sa te doara in liniste. Sa poti sa iti traiesti durerea. Dar nu ai timp. Pe moment nu simti nimic, esti prea ocupat sa alergi , sa rezolvi situatii, sa..sa te ocupi de atatea n probleme.
    Nu mi-e frica de moarte, dar nu exista zi din viata mea in care sa nu ma gandesc la ea. Si fiiindca nu mi-e frica, traiesc. Oricat de grea ar fiu ziua respectiva, oricat de dureroasa, oricat de deprimanta. Traiesc sa las ceva in urma. Din toate relele, uitarea mi se pare cea mai grea, mai rea decat moartea…pentru ca e ultima ei forma…

niciodata

niciodata prea devreme, niciodata cand trebuie, mereu prea tarziu…

Entry for November 24, 2006

such a hard week…i long to sleep till noon…

Entry for November 22, 2006

    A fost dezordine in casa si ordine in suflet. Acum e ordine in casa cea noua. Dezordinea s-a mutat printre ganduri. O casa noua, aceeasi eu…
    Mi-as fi dorit sa imi spui ceva,orice.  Tanjesc dupa asta.

schimbare…

poimaine ma mut. casa noua, mobila noua, impresii noi, vise noi, emotii noi.un nou inceput…

Entry for November 02, 2006

cam atat de frig e…