Am uitat cine sunt. Mi-am ingropat atat de adanc propria persoana, visele, dorintele, trairile ca am uitat cine sunt si cum eram. Ce am visat? Ce visez? Undeva, pe drum, am pierdut visele. Printre compromisuri si renuntari, am ingropat ce era mai frumos si m-am multumit cu „mi-e bine”. Ma zbat sa ma regasesc, sa zambesc iar si nu-mi iesa. Sunt speriata de prezent si ingrozita de viitor. Parca eram altfel…Eram oare altfel? Cine sunt? Nu mai stiu cine sunt…
Daca peste ani si ani vor navali peste mine visele mele cum o sa le explic de ce am renuntat?