Comorile mele

Una se uita la mine cu ochii mari si negri si-atat de expresivi ca poti ghici  in ei atatea lumi nebanuite…E fericita ca afara e zapada si nu intelege de ce eu ma zgribulesc infofolita in straturi de haine in timp ce ea alearga vesela, libera…In fiecare zi imi umple sufletul si ma face sa zambesc chiar daca nu constientizez mereu asta.Azi a cucerit un munte mare de zapada.:) si a venit fericita la mine cautand sa vada daca am vazut ce facuse.Uneori vine spre mine razand si fluturandu-si codita si poate si mai rar ma pupa gingas asa cum numai ea stie.

Cealalta se uita la mine lingandu-se pe botic, abia asteapta sa ma asez pe canapea sa tabare pe mine cu iubire. E neagra ca noaptea. Dar are o pata, pata ei alba care necesita atatea mangaieri…Nu ii plac toti oamenii, uneori nu ii place niciunul, dar are atata iubire in sufletelul ei micut ca uneori mi-e frica ca ii va exploda inimioara.A invatat ca ii aduc mereu ceva bun si nu o pot dezamagi pentru ca ea asteapta.Desi se multumeste si cu ceva iubire…si niste mangaieri:)

Al treilea a aparut acum ceva timp in viata mea. Ne vedem rar pentru ca el locuieste in orasul care are o parte din sufletul meu. Este mai serios si foarte maiestuos. Manifestarile lui de iubire sunt rare, dar atat de pretioase! E pufos, cu ochi mari si doarme in hamac. Are grija de „Cea mai iubita”  si o inconjoara cu delicatete si iubire!

Ei sunt parte din sufletul meu…