Suflet prost…

Plec dezorientata. Ma doare stomacul si am un gust amar…Realitatea nu e totuna cu fantezia. „Inca nu te-ai invatat minte?????Suflet prost…” imi urla mintea mea. Ce sa-i raspund?Ca are dreptate, ca visez mereu prea mult, ca vreau mereu prea mult?!?
Undeva in adancul sufletului se aud insa glasuri timide:”Da’stii, poate, ai interpretat gresit…Eu cred ca de fapt nu e asa…” Taceti! Stttt! Taceti! Am sa trag cortina si peste spectacolul asta. Am sa las doar un afis:” Pierdut suflet prost.Il declar nul.”

PS:Te caut peste tot, in tot si in toate…Nu pot/vreau sa inteleg ca nu am sa te mai gasesc…