Forever and ever…
Au trecut 4 ani si tu esti tot acolo…nemuritor si rece…Imi aduc mereu aminte de tine, imi lipsesti mereu…Ultimile zile m-au facut sa ma gandesc mai mult la tine. As da orice sa-mi mai zambesti o data…doar o data. Si sa ma strangi in brate asa cum numai tu ai stiut…Sa iti vad ochii albastri razand, si sa ma tii iar in brate. Sa-ti simt caldura, sa-ti simt buzele strivindu-le pe ale mele si inima ta batand langa inima mea…Numai ca tu nu mai esti. Cand mi-e mai dor de tine, cand dorul de tine ma doare fizic, te simt langa mine…simt ca ma pazesti asa cum mi-ai promis. Eu n-am putut sa te salvez, n-am putut, dar cred ca intr-un fel tu ma salvezi pe mine. Azi crucea desenata in carne ma arde in suflet. Poate ca simti cand sunt la capatul puterilor si vrei sa nu uit ca ma protejezi…Si recitesc scrisoarea testament…si imi aduc aminte ca nu vroiai sa plang…si mai vroiai un trandafir cadou…pe care nu am apucat inca sa ti-l dau. Asa ca am sa iau cel mai frumos trandafir, am sa-mi iau inima in dinti si am sa il asez pe mormantul tau…sa stii ca nu te-am uitat. Si nu am sa te uit niciodata!
*J*
august 15, 2011 la 6:20 am
True love never dies… draga prietena. De curand am auzit o chestie interesanta: cel mai frumos rai e amintirea.
august 15, 2011 la 9:28 am
Uneori amintirea poate fi cel mai crunt iad…