…

Nu ma mai pot opri sa o ascult…

Ti-am spus ca oamenii tristi mor repede. Tu ai zambit si mi-ai spus ca toti murim mai devreme sau mai tarziu…Dar nu ai sesizat nuanta. M-ai sarutat pe pleoape, mi-ai trecut mana prin par si apoi m-ai strans in brate. Nu mai stiai ce sa spui. Si eu stiu ca in momentele alea in care eu iti dezvalui sufletul meu te sperii…Si nu mai stii ce sa spui. Stiu ca ma iubesti, orice ai face stiu ca ma iubesti….si mai stiu si ca nu este destul. Pana nu demult as fi mers pana la capatul lumii cu tine si pentru tine…poate ca si acum as face-o, dar acum o parte din sufletul meu nu-ti mai apartine. Sufletul meu e trist si ochii mi-s la fel… Si intr-un fel apoape am murit…